Texte despre comunicare, inferență și interpretare.
Ascultam, zilele trecute, un interviu cu Academicianul Laurenţiu Popescu, medicul cu telocitele. Fără să fi avut vreo înţelegere cu Domnia Sa – nu ne cunoaştem – şi chiar fără să sper, îl auzeam confirmând ceea ce încerc să induc studenţilor mei, ba chiar şi colegilor de breaslă: regula compromisului şi ideea că totul poate avea valoare de adevăr, dar numai contextual, numai într-un timp anume.
Continuă lectura →Dan S. Stoica
It is known that there are spheres of human life and areas of human activity so complex in nature that they inherently become, on the one hand, absolutely exceptional, and, on the other hand, impossible to seize in any global model: we lack data, we cannot corroborate data extrapolated from the analysis of the various perspectives meant to observe the objects in question but above all things we cannot count on the faithful repetition of the events specific to these spheres and areas. I include in this category the spheres related to both natural and social phenomena, to human thinking, and, finally, to the language activity, deeply embedded in thinking and also seen as central to any instance of communication in our world, namely the world of the living.
Continuă lectura →Dan S. Stoica · „Al. I. Cuza” University of Iași
Classical logic proved to be not quite proper to describe natural phenomena. Understanding and explaining natural phenomena requires natural logic. This kind of logic was the most important construction Jean-Blaise Grize came up with. Then, he developed an instrument for the analysis and description of the discursive activity, the discursive schematization (schématisation discursive), which proved to be infallible in all sorts of situations. To achieve this, Grize went deep, to Aristotle’s Antiquity. All logicians do this. But he went aside, too, widening his horizon and seeking foundation in humanities and social sciences. This is what the present study is trying to bring to readers’ attention.
Continuă lectura →Dan S. Stoica · Argumentum, 12 (2): 55-68, 2014
Everywhere in the world, societies – acting as communities – set up institutions or just use already existing ones, leading to their own reproduction. This reality relies on the use of language, which not only influence people, but also socio-culturally shapes their minds. This paper has the goal of discussing mind formatting institutions that smoothly “manipulate” people into being “good citizens”, from their early ages to the end of their lives, thanks to language, understanding manipulation as a amoral tool.
Continuă lectura →Dan S. Stoica · TrajEthos, 4 (1): 91-109, 2015
Les termes employés pour s’exprimer et pour communiquer entre les spécialistes en astronomie, astronautique, chimie, mais aussi en philologie et mathématiques, par exemple, ne font l’objet que de certains cercles de professionnels et peut-être aussi des professionnels des zones de contact. Des mots du roumain correspondant, par exemple, aux mots français [périgée], [flysch], [carbogène], [proparoxyton] ou [cosinus] sont fréquemment présents dans les exégèses des spécialistes de ces territoires du savoir et c’est très peu d’éléments de ces familles “exotiques” qui pénètrent le langage commun, à travers les médias et l’éducation scolaire, surtout. Certes, il n’est pas question de voir les choses sans réserve : des évènements ou des applications de toutes sortes donnent à ce type de lexèmes la chance d’être connus dans des cercles plus larges de locuteurs. Une éclipse de soleil nous laisse comprendre la signification primaire du syntagme cône d’ombre ; des films (du genre horror !) où l’on voit des reptiles géants ont facilité l’apparition dans le discours public du terme technique mésozoïque, alors que les viticulteurs profitent de la réaction à base de métabisulfite.
Continuă lectura →Stelian Dumistrăcel, Dan S. Stoica, Irina Dumistrăcel · Buletin științific nr. 8/2011, Editura ASE, București, 2013, pp. 392-411
Abstract: The text deals with clichés, in the sense of phrases everybody uses just because they are in fashion. The difference between phrase and enunciation, between text and discourse is the foundation of the claim made in this study. A phrase – any phrase – can have a semantic of its own and this makes it worth using in some contexts. In other words, the phrases get meanings in context. But the changing of contexts could make a perfectly acceptable phrase become not so acceptable. Or, contexts evolve and resuming former truth can have the most unexpected results. Some notorious phrases are discussed and proven out of date or simply inadequate. On the other hand, a well known phrase is saluted as happily enriched with a meaning which got lost over the years. When it comes to using phrases, we have discourses, and the meaning of any discourse is contextual. Clichés don’t work well all the time.
Keywords: context sensitive meaning, phrase vs. enunciation, text vs. discourse, clichés
Dan S. Stoica · Argumentum, vol. 11, issue 1/2013
Abstract: In any book on Communication we find rules or even maxims, guiding us in being efficient. The idea of this text is that there is no rule in communication. There can be just one acceptable principle and it says: “Be appropriate!”. People have to do what they have to do in different situations, in different contexts, in order to get their intentions through. A good starting point could be the phrase of Ivan Preston: Meanings are in people, not in messages. From there, all one needs is wisdom, and our approach is not more encouraging on defining that then defining appropriateness.
Keywords: appropriateness, wisdom, rules in communication.
Dan S. Stoica · Argumentum, vol. 10, issue 2/2012
Apariţia unei cărţi cu un titlu ce exprimă una din preocupările perene ale filosofilor, nu doar a celor ai limbajului, este, nu surprinzătoare, dar cu siguranţă o surpriză dintre cele mai agreabile. Cititorul care, din raţiuni mai mult sau mai puţin strict profesionale, vrea să afle cum se reduce incompatibilitatea dintre universal şi particular, în ce măsură ea se converteşte în compatibilitate, va găsi cu siguranţă un prilej de certă delectare intelectuală în lucrarea pe care a scris-o Dan Stoica.
Riguros, dar nu pedant, autorul caută mai întâi să satisfacă unele exigenţe indispensabile, de natură epistemologică, procedând la delimitarea conceptelor prezente în titlu. Se fac apoi primele precizări în privinţa relaţiei logică–limbaj, „o problemă deschisă”, pentru a cărei mai bună înţelegere sunt prezentate perspectivele coşeriană şi „thomistă” (René Thom), întrucât pe acestea două vor fi sprijinite cele mai multe analize şi demonstraţii. Discutarea problemelor metodologice încheie partea de preliminarii, în care a fost construit „un instrument clar şi valabil pentru abordarea unei încercări de clasificare a unor producţii-reper din teoriile constituite în spaţiul francez asupra relaţiei dintre logică şi limbaj”. În aceste preliminarii se conturează însăşi schema parcursului analitic, adică însăşi structura cărţii.
Dan S. Stoica · Editura Edit Dan 2000, Iași · din prezentarea cărții
Motto: “The unspeakability of nature is the very possibility of language.” — James P. Carse
The act of speech involves the operation of discursive schematisation destined to influence the interlocutor, to make him or her accept and adopt new ideas and attitudes which are programmed by the initiator of the speech act, who wants his or her interlocutor to act in a certain way. When you speak, you want the other to believe you. In order to believe, one has to understand. So, the speaker should make sure that the hearer has the best of chances to get to the message contained in a speech act.
Dan S. Stoica · Facultatea de Litere, UAIC Iași
Există, o ştim, sfere ale existenţei de pe Pământ şi domenii de activitate umană de o complexitate care le face, pe de o parte, absolut excepţionale şi, pe de altă parte, imposibil de surprins în vreun model global: ne lipsesc date, nu putem corobora date extrase din analiza diverselor perspective sub care pot fi observate obiectele despre care vorbesc, dar, mai ales, nu putem conta pe repetarea întocmai a evenimentelor specifice acelor sfere şi domenii.
Mă refer aici la sfera fenomenelor naturale, dar şi la sfera fenomenelor sociale, la cea a fenomenelor ce ţin de gândirea umană şi, în fine, la activitatea langajieră, profund implicată în gândire şi văzută şi ca miez al oricărei instanţe de comunicare din lumea noastră, a fiinţelor umane.
Dan S. Stoica · Facultatea de Litere, UAIC Iași
Dan S. Stoica · Analele Științifice ale Univ. „Al. I. Cuza”, Filosofie, Tom XLVII-XLVIII, 2000-2001
Pentru a transforma perechi de termeni în operatori, în spaţiul unei ştiinţe, este uneori nevoie de o abordare excentrică, nesusţinută de dicţionarele generale ale limbii în interiorul căreia se operează distincţia. Aşa cum dicţionarele menţionează ca echivalenţi termenii „convingere” şi „persuadare”, însă noua retorică (plecând de la Tratatul lui Perelman & Olbrechts-Tyteca, din 1958) îi propune ca distincţi, tot aşa se poate institui o distincţie cu valoare operaţională între termeni ai limbii române, cum ar fi „veracitate” (ca adevăr al lucrurilor) şi „veridicitate” (ca adevăr dat prin discurs).
Convingerea, în noua retorică, este ceea ce se obţine pe cale raţională, în vreme ce persuadarea este ceea ce se obţine pe cale emoţională, înaintea şi în afara raţionării.
Dan S. Stoica · Analele Științifice ale Univ. „Al. I. Cuza”, Filozofie, tom LII-LIII (2005-2006), pp. 210-219
Unde stau ascunse capcanele care îi transformă pe consumatorii de media în victime ale manipulării?
Stereotipurile de limbaj (care sunt, prin aceasta însăşi, culturale) fac ca, de obicei, când vorbim despre capcane, să avem tendinţa de a vorbi despre capcanele întinse de alţii, venite din exterior. Propunem o privire diferită asupra chestiunii: analiza capcanelor pe care fiecare şi le întinde sieşi, capcanele care zac în adâncul nostru.
Motto: How can I ever refuse? / I feel like I win when I loose. (ABBA – Waterloo)
Dan S. Stoica, Mihaela Berneagă · Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Ephemerides, nr. 2/2008, pp. 97-104